4 iunie.
Urcăm cu cabina la Babele și ieșim pe platou. Vântul bate ușor, cât să-ți amintească unde ești.
Intrăm direct pe Valea Jepilor. Zăpadă de primăvară — puțin murdară, dar alunecă surprinzător de bine. Genul ăla de zi în care muntele nu se mai apără, doar te lasă să treci.
Cu Sergiu ne vedem rar. Dar când ne prindem, cadrul se așază singur: drona sus, aparatul jos, și restul curge natural.
Am găsit și un spot bun: într-un loc unde valea se îngustează, am pus zăpadă prin lateral și am intrat în linie cu un drop scurt, curat.
Povestim, mai furăm o tură de lumină, apoi coborâm pe jos de pe munte, pe Jepii Mari.
Unele locuri nu trebuie căutate.
Doar te întorci la ele.