Am rămas peste noapte sus, la Cabana Valea Dorului. A nins liniștit cât timp muntele dormea, acoperind totul într-un strat proaspăt și tăcut.
Dimineața, cu primul telescaun. Aer rece, nicio urmă în jur și senzația aia rară că muntele e doar al tău pentru câteva ture.
Am dat primele urme înainte să apară lumea. Pârtia proaspăt bătută și văile pline de zăpadă proaspătă neatinsă. Ture între viteză și flow, unde singurul sunet a fost cel al plăcii prin zăpadă.