Parcul Natural Bucegi, România, 2–8 iulie 2017
Împachetăm ultimele cumpărături și pornim spre telecabină. Alegem intenționat ultima cursă, ca să evităm aglomerația și să ajungem sus când platoul începe să se golească.
Ne întâmpină ceața și vântul.
Într-un moment în care norii se deschid, îi arăt lui Marius o bucată de zăpadă aproape de releul Coștila.
Acolo urma să ne petrecem următoarea săptămână.
Ajungem la cabană, despachetăm doar cât trebuie, pregătim un rucsac și lopețile și pornim imediat. Cu două zile înainte analizasem terenul, așa că știm exact unde mergem.
Marcăm zona și începem să săpăm în zăpada înghețată.
După aproximativ 30 de minute apar primele picături de ploaie. Mai insistăm o vreme, până când vremea ne convinge că pentru ziua aceea e suficient.
A doua zi, muntele ne oferă aproape tot ce avea la dispoziție: ploaie, grindină, ceață și vânt puternic.
Încercăm câteva timelapse-uri care nu ies cum vrem, așteptăm, ne adăpostim și încercăm din nou. Spre seară se deschide o fereastră de aproximativ două ore și ne întoarcem la treabă.
Urmează două zile fără ploaie.
După aproape 17 ore de muncă adunate, construcția începe în sfârșit să arate așa cum ne-o imaginasem.
Sergiu așteaptă pregătit. Ridică drona și filmăm primele cadre.
Când terminăm, ziua aproape a trecut.
A doua zi reușim să prindem vreo două ore de snowboard înainte ca norii, ploaia, ceața și vântul să se întoarcă. Spre seară pare că ploaia se oprește și încercăm să filmăm câteva peisaje și apusul.
Vântul are însă alte planuri.
Oboseala începe să se simtă. Grindina din noaptea precedentă a mâncat din kicker și trebuie să-i refacem forma.
Dăm drumul la muzică și bem un ceai cald.
Pentru câteva minute nu ne grăbim nicăieri.
Lăsăm oile să treacă, salutăm ciobanii — câțiva mă recunosc de anul trecut — apoi luăm din nou lopețile și începem să adunăm zăpada de pe margini.
Încet, kickerul revine la forma pe care o voiam.
Facem o pauză, ne echipăm și începem să sărim, dozându-ne energia pentru ultimele ore.
Umbra înaintează peste zăpadă.
Se apropie ora 20:00.
Este ultima zi de snowboard din sezon.
Mă opresc pentru o clipă, privesc kickerul și zâmbesc.
La apus sunt nori. Spre răsărit, ceață. Vântul devine din ce în ce mai puternic.
Strângem cu grijă lucrurile și pornim înapoi.
Jos, desfacem o bere. 🍻
