29-31 August 2016, Cheia, Muntele Roșu
“Sfarsit de august, inainte ca soarele sa rasara sunt intr-o poiana. Desi e vara, asta nu ma opreste sa ma gandesc la snowboard. Imi e dor sa simt scartaitul zapezii sau macar sa vad o fasie de zapada. Macar una mica. Imi ridic ochii din telefon si ma vad incaltat cu boots, iar in stanga sta asezata placa, alaturi de casca si manusi. Stiu ca nu e un vis pentru ca totul in jur este verde si o fasie de asfalt. Continui sa privesc. Un longboard imi atrage atentia, ma surprinde, apoi zambesc. Inca nu pot aluneca cu placa pe zapada, dar asta nu ma opreste sa cobor totusi cu ea. Chiar si pe asfalt!” – Un scenariu ce mi la pus Sergiu in cap, apoi fara sa ma gandesc prea mult, din exces de zel am spus da.
Desi imi doream sa stau pe snowboard, ideea de longboard ma facea sa simt disconfort. Sergiu ma asteapta cu Andrei si Tibi, putini confuzi cu privire la ce va urma. Asa eram si eu, mai putin Cristina. Ea se distra oricum.
Oprirea se facea natural sau cu ajutorul lui Tibi. Am retinut optiunile dupa prima cazatura. Am sarit de pe longboard si surprinzator m-am trezit tot pe el. Snowboardul aluneca in laterale de pe longboard asa ca nu puteam impinge decat in sus. Prima zi a fost usor tensionata, cu drame imaginare, ceva dezamagiri si durere.
M-am obisnuit cu senzatia si am inceput sa controlez placile. Atmosfera devenise relaxanta, Alina ni se alaturase, iar in pauze, ne amuzam pe seama diminutivelor. Am hotarat sa filmam si in iarna la muntele Rosu dar fara longboard, apoi ne-am despartit zambind. Multumesc.
