ÎNCARCĂ

VIOREL CORBU

O surpriză plăcută

Dupa ce planuim ceva trasee frumoase, ajunsi la cabina aflam ca in curand vor face ultima cursa. Vantul sufla foarte tare. Nu acceptam ideea de a ne intoarce index asa ca am urcat hotarand sa coboram pe Jepii mari cu o mica pauza la cabana Caraiman. Iesim din statie, ne punem glugile, incheiem fermoarele pana sus, apoi pornim vioi spre cabana. Am ajuns repede. Vantul se mai domolise sau probabil ne incalzisem noi, asa ca am mai ramas afara pentru a ne uita la munte si cateva turme de capre negre. In cabana nu erau decat cabanierii usor plictisiti si mirati ca ne-au vazut. Am baut ceai si am mancat ciocolata Rom apoi am pornit usor catre valea noastra.

Vineri ajungem si mai devreme la telecabina cu gandul de a cobora in Pestera. “Unde te duci Corbule ca oprim cabina!” imi spune un angajat, urmand sa faca din nou, ultima cursa. Fiind destul de devreme m-am gandit ca vom putea face traseul propus pe jos, asa ca am urcat. In cabina aflam ca sus a nins, ca e vant, ceata si ca era mai bine daca stateam index. Cum am auzit “zapada” am inceput sa imi imaginez cum imi strang suruburile la legaturi si sa imi configurez echipamentul. Ceata si viscol, asa cum am auzit si un praf alb la Costila. Pana acolo se vedea. Evident am schimbat planul si am pornit entuziasti catre Omu sa vedem zapada cea mai mare. Am stabilit regula ca nu avem voie sa ne plangem de nimic. Din cand in cand se ridica ceata si puteam vedea asternutul alb, ce ne facea sa visam la un kicker. Pana la Cerdac ceata nu ne-a creat probleme, iar vantul ne-a lasat sa planuim un sezon frumos. La Cerdac ceata mai disparuse, dar vantul sufla tare si a fost nevoie sa fim un pic mai atenti la traseu.

Am facut o ora si jumatate cu tot cu pauze de poze. Noi am zis ca am mers repede. Reusisem sa intrecem si doi turisti echipati corespunzator. Zapada nu era asa mare precum ne asteptam dar suficienta incat sa ne umplem de bucurie, iar gandul la kicker a disparut foarte repede fara a ma face trist. In cabana au mai sosit cativa turisti din Israel, ce erau surprinsi ca avem semnal la telefon si internet. Am incercat sa ne incalzim cu ceva cald dar fara efect, am mancat ceva usor, apoi am plecat in viscol. Usor derutati, incet, reusim sa ne adaptam vremii, iar Ella decide sa mergem mai repede, intr-o ora ajungand deja la Babele. Disparuse ceata si vantul se mai domolise. Coboram in Caraiman, unde ne intalnim cu niste prieteni. In cabana reusim sa ne incalzim un pic, apoi plecam catre casa.

"The snow and the mountains have become our landscape, our real world." - Georges Simenon