ÎNCARCĂ

VIOREL CORBU

Niciodată să nu spui niciodată

Vara asta am mers prin munti mai mult decat as fi crezut vreodata, apoi a venit iarna si am continuat. Cum sezonul asta avem multa zapada si pow, dupa cateva urcari pe Scandurari si apusuri am inceput sa ma gandesc la schiuri. Schiuri de tura. Pe hartie splitboardul avea mai multe dezavantaje decat avantaje. Baietii de la Line Skis personalizase deja modelul Sir Francis Bacon pentru mine, sosesc legaturile, iau Snake Skins si merg la Bubulu. Supravegez montajul, ma invata si explica ce trebuie sa stiu apoi plec entuziasmat spre casa. Ella ma privea surprinsa, dupa ce avusese o saptamana de schi la Predeal si isi cumparase clapari. Sambata dupa inchiderea programului pun pieile si ma plimb pana se intuneca. E trecut de 22, sunt la 2000, apoi cobor la cabana Valea Dorului.

E luni, ies pe usa si il sun pe Adriano. Nu poate veni la partie si continui drumul. Ajung la telecabina, privesc spre munte si imi dau seama ca vreau la Omu. Ma intorc si schimb echipamentul. Surprinzator stau la coada, apoi in jur de 12 urc. La Babele insotitorul bate in geam sa nu dea peste copii cu telecabina. Ma uit pe geam si chiar era multa zapada. E cald, sunt echipat corespunzator, iar rucsacul are tot ce trebuie in cazul in care se schimba vremea. Trec pe langa valea unde am zapada pana in iunie, ma gandesc la un kicker, zambesc si merg mai departe. E plina cu gheata si scoici. Ridic capul si imi dau seama ca sunt deja la Salvamont. Excesul de zel si fascinat ca pot urca pe gheata vioi fara sa simt oboseala m-a facut sa privesc doar varfurile schiurilor. Ma opresc, beau apa si ma uit in jur. In stanga am muntele Obirsia, in fata Saua Sugarilor, iar departe vad Coltii Morarului, apoi incep sa vad detaliile vailor, spoturi pentru kickere, dropuri, respir si ma opresc din gandit. Privesc. Merg pe drumul de iarna peste Coltii Obarsiei apoi ma opresc in Saua Vaii Cerbului sa privesc Mecetul Turcesc. Incep sa urc spre Varful Gavanele, drumul ocolit, apoi ajung in creasta. Imi pun geaca, gluga, ochelarii si continui atent. E vant si gheata peste tot. Trec de Omu si ma opresc unde incepe coborarea spre Varful Bucsoiu. Imi dau schiurile jos si privesc. Pentru prima oara sunt la Omu in luna februarie. Imi place clar mai mult decat vara, iar urmatoarea tura va fi la cabana Malaiesti.

Cobor pe schiuri pana in Saua Vaii Cerbului pe o gheata cum nu am coborat de mult. Fac 6 viraje adunate nu foarte corecte in stil grandpa si ma bucur ca nu sunt cu placa. Dupa primul viraj m-as fi oprit in Valea Cerbului. E ora 15 si imi dau seama ca nu ma incadrez in programul telecabinei. Pun pieile si urc grabit spre Coltii Obarsiei. Ma aplec sa pun treapta a doua la legaturi si cad in vale. In cap, picioare, imi dau seama ca am cazut in timp ce lovesc din nou cu capul si continui sa alunec cu viteza. Simt frica, transpir instant, apoi imi trag picioarele la vale si dupa cativa metri de alunecare, surprinzator, ma opresc. Prinsesem zapada moale. Incep sa tremur usor si sa constientizez unde sunt. Pornesc usor, iar in cazul in care nu prind cabina am sa cobor la cabana Caraiman. Pe platou e liniste si vad cablurile. Ma apropii de statie, apoi vad oameni pe peron. Inca sunt speriat, dar respir linistit si zambesc. Multumesc.

"The snow and the mountains have become my landscape, my real world." - Georges Simenon