ÎNCARCĂ

VIOREL CORBU

Cabana Mălăiești

E sambata si aproape intuneric. Il sun pe Paul sa stabilim ultimile detalii. Planuisem sa ne vedem si sa il duc in munti. Are de lucru si nu mai poate veni. Eram entuziasmat deja de drumetie asa ca scot planul de rezerva si sun la cabana Malaiesti. Pentru duminica ma asigura ca am loc rezervat. O sa merg cu mine. Imi fac cumparaturile apoi pregatesc rucsacul cu tot ce am nevoie.

Dimineata merg la biserica apoi spre cabina. Cabina de doua. Cer senin si usor frig. Pana la Omu merg vioi cu oprire la cerdac pentru a privi valea Cerbului. Cu o saptamana inainte coborasem pe ea cu Adina. Pe traseu oameni putini, fiind tarziu toti se intorceau. La Omu era destul de vant. Am stat putin, apoi am mers sa o salut pe doamna de la statia meteo si m-am oprit sa fac cateva poze vaii Gaura. Se vedea frumos. Pornesc spre Bucsoiu. Cobor prima parte, iar in stanga vad cum o capra ma privea. O pozez in timp ce isi vedea de treaba ei si merg mai departe. Contrast si culori cum rar vad pe munte. Timpul se oprise. Uitasem unde merg. Doar priveam. Privelistea de pe Bucsoiu mi-a placut si mai mult asa ca m-am oprit. Natura asa cum imi place si liniste. Incep sa cobor, apoi in dreapta departe vad capre negre. Multe. Mai cobor si apar altele. Era vant. Imi pun cagula si manusile. Fac stanga pe brana Caprei si intru in alta lume pe o poteca ingusta la jumatatea unui masiv. Era liniste si ora 17. Incepuse sa se intunece dar vedeam deja cabana destul de mare. Ma intalnesc cu un domn ce se ratacise si mergea spre Diham. Nu era pe drumul cel mai scurt asa ca i-am luat numarul de telefon sa il sun mai tarziu sa vad cum a ajuns. La poalele unei stanci vad zapada. Nu era in drum dar merg sa o pozez. O surpriza placuta sa vad zapada inca de anul trecut. O alta capra se uita la mine. Se intunecase si mai aveam jumatate de ora de mers. Era senin si vedeam poteca. Aud un caine latrand, dar nu vedeam nicio lumina de la cabana. Ajunsesem. Oare nu era nimeni? Usa incuiata. Ma invart putin si ma uit de un loc unde as putea innopta. Eram usor speriat. Scot telefonul si vad ca nu am semnal. Stau in fata usii. Ma uitam in gol. Merg sa bat la un geam si uimit vad cum se aprinde o lumina. O camera cu 6 paturi doar a mea. Niciun turist in cabana. Imi iau mancare, desert si un vin fiert. Incepusem sa ma linistesc. Ma imbrac serios, iau sticla cu vin si ies afara pe banca. Eram entuziasmat si aveam de gand sa stau pana tarziu. Am rezistat 15 minute. Prea frig. Ma spal pe dinti si intru in camera. Era 19 si liniste. Ma pun in pat si reusesc sa ii da mesaj lui Andi cu numarul domnului de pe traseu. Imi spune ca a ajuns cu bine. Ma linistisem. Nu mai aveam la ce sa ma gandesc. Meditez, apoi adorm.

Ma trezesc inainte ca si ceasul sa sune. Era 6 si ies sa vad rasaritul, apoi ma pun din nou in pat. Ma simteam odihnit asa ca am coborat sa mananc, apoi am pornit la drum. Prepeleag, Pichetul Rosu, Poiana Morarului, Poiana Costilei si cuibul Corbului. Adica index.

"The snow and the mountains have become my landscape, my real world." - Georges Simenon