ÎNCARCĂ

VIOREL CORBU

Același munte, o altă drumeție

"Ajung in 10 minute" apre pe ecranul telefonului, verific inca o data rucsacul, ma incalt si plec. Adina parcase deja si ma astepta cu cafea si protectie pentru soare. E sambata dimineata. Nu asa dimineata precum ne propusesem dar eram in program. Urcam la Babele apoi ne grabim spre un loc linistit departe de agitatia din zona telecabinei. Incepem cu o pauza. Ne asezam in locul unde cu o luna in urma inca era zapada. O vale acum, plina cu pietre si nisip. Vremea era ideala, iar timpul se oprise. Adina recunoaste zona unde in urma cu doua luni avea kicker, pe Ella si Paul. Povestea cu zapada o puteti citi aici.

Pornim vioi spre varful Omu, cu o pauza la cerdac pentru a admira valea Cerbului. Ajungem repede. La Omu multa lume si mai multa bere Ciucas. Luam un ceai comunist cu rom si cu greu gasim un loc printre gunoaie pentru a privi spre traseul ce urma. Salutam prietenii de la statia Meteo apoi pornim. Surprinzator vazusem la fel de multe sacose ca si in oras, sandale si sefi. Pornim spre valea Gaura, oameni frumosi si liniste. Asa cum trebuie sa fie. Ajungem pe hornurile Malaiesti parca prea repede, asa ca luam o pauza. Eram noi, un cort si peisajul nostru favorit. Departe se vedea cabana Malaiesti. Mi-as fi dorit sa mergem acolo insa nu am spus nimic. Facem cateva poze, apoi altele, mergem pe o piatra unde avem poza si anul trecut, apoi facem stanga in vale.

Parca eram in Jurassic Park. O vale adanca si imensa unde asteptam sa apara dinozauri. Eram absorbiti de peisaj, iar timpul trecea foarte repede. Hotaram sa facem ceva in privinta asta, asa ca mai luam o pauza. Traversaseram deja firul vaii si urma o zona stancoasa. Continuam sa coboram si usor intram in padure. Sub poteca, intr-un horn adanc si ingust vedem cascada "Moara Dracului". Urmeaza de mers in jur de doua ore prin padure apoi intram pe un drum de caruta, satul Poarta asfaltat, centru Bran, apoi alti doi km de asfalt pana la cazare. Aproape se intunecase si hotaram sa nu mai alegem trasee in coborare si mers pe asfalt.

Duminica, nu foarte dimineata pornim spre Pestera prin saua Strunga. Luam micul dejun, apoi un taxi pana la iesire din satul Simon, o pauza si pornim sa urcam. Dupa un urcus lung dar lejer ajungem in plaiul lui Lom, plaiul Plesa, apoi iesim in poiana Gutanului unde facem o pauza mai lunga. Traversam valcelul Tapului, abruptul muntelui Grohotisul si ajungem in saua Strunga. Incepem sa coboram spre Pestera si incepem sa vedem din nou sacose si un casetofon cu manele in mana unui personaj ce cobora agitat. Fix ce ne doream asa ca ne oprit sa ascultam sunetul vacilor, oilor si al albinutelor mult mai linistite decat in oras. A urmat o coborare frumoasa, am ajuns la padina si hotaram sa mergem sa facem o baie in lac. De la Padina pana la Bolboci am ascultat muzica populara, manele, am vazut oameni fericiti, masini si mult praf. Cand am ajuns acolo timpul se oprise. Totul revenise la normal. Mai putin apa care era destul de rece. Ne-am uscat si am pornit spre hotel Pestera.

Luni dimineata nu ne grabim, iar dupa micul dejun mergem sa vizitam pestera Ialomicioarei. Au renovat-o si nu o vazusem. Multe lumini, trepte metalice, lumini albastre si oameni deja lesinati la jumatate de traseu. Am vazut chiar si un caine. Speriat ce-i drept insa era incurajat de stapani. Am depasit toti oamenii si ne-am vazut de ale noaste. Am iesit, ne-am intors incet spre hotel sa luam rucsacii apoi am urcat la Babele. Chill pe platou, apoi am decis sa mergem pana la un petec de zapada ce se vedea la 15 minute de mers. Deja ma gandeam sa ma intorc cu placa, dar gandindu-ma la cat as avea de lucru amenajand ceva serios, am renuntat. Sub zapada se facuse o pestera mare. Impresionant. Dupa ce am facut cateva poze am luat o pauza apoi ne-am intors la Babele si am coborat in Busteni. Inapoi in agitatie. Am luat pranzul, am stat apoi in poiana si am discutat despre urmatoarea excursie.

"The snow and the mountains have become our landscape, our real world." - Georges Simenon